Fara titlu

     Sunt o persoana egoista. Este o observatie sau un fapt, fiecare o ia cum vrea. Spun sau simt lucruri pentru ca stiu ca ar "trebui" sa le simt. Parca fac si spun totul din inertie. Cate din lucrurile pe care le faceti, le faceti pentru ca simtiti? Pai eu cred ca le pot numara pe degete pe cele care le-am facut sincer. Nu ma ascund dupa deget, imi recunosc egoismul. Dau dovada de el in fiecare zi si totusi parca tot din inertie neg acest fapt cand mi se atrage "atentia". Cel mai des raspuns este "asa sunt eu".
    Suntem "construiti" sa facem fata mai usor sau mai greu la tot ce ne afecteaza la orice nivel..dar nimic nu ne pregateste sa facem fata schimbarilor ce apar la nivelul constiintei. Ma roade in fiecare zi. Imi spune in fiecare zi "minti...". Atunci intervine o auto analiza. De ce fac ce fac, de ce nu fac altfel, cum ar trebui sa fac....Ce sa spun cand lucrurile nu mai merg bine? Mai bine, adica cum as vrea eu, pentru ca in aparenta totul e cum ar trebui sa fie, am tot ce este necesar.  Ce fac cand ma pierd. cand nu ma mai recunosc, cand realitatea mea incearca sa iasa la suprafata?
    Toti avem aceeasi problema. Toti ne pierdem. Cati recunoasteti lucrul acesta? Cati recunoasteti ca ati vrea ca lucrurile sa stea altfel? Cati aveti curajul sa spuneti ca vreti altceva? Cati stiti ce vreti?
    Stiti care e cea mai comuna "solutie"? Daca e sa faceti un sondaj printre cei "nemultumiti", aproape toti vor raspunde astfel: "as vrea sa plec..macar un timp". Iar replica voastra va fi: "daca fugi nu rezolvi nimic..trebuie sa faci fatza". Hmmmm....Aici gresim cu totii...nimeni nu fuge. Atunci cand vrem sa gasim adevarata noastra problema aplicam auto analiza si in acest caz, este o nevoie disperata de obiectivitate, obiectivitate pe care nu o vom avea acolo unde cunoastem tot ce se afla in jurul nostru, unde stim cum gandesc cei din jur, unde toti din jur ne interpreteaza prin prisma anilor in care ne-au observat.
    Si schimbarile astea a nu se interpreta ca fiind depresie (desi se spune ca e o "boala" comuna). Oameni buni, nu este depresie, este o schimbare. Si sincer ma sperie, dar ma sperie si mai tare gandul cum ar fi fost daca nu ar fi intervenit schimbarile astea. Acum, pentru prima oara dupa mult timp, chiar daca nu stiu ce, stiu ca trebuie sa caut sau sa fac ceva. Pentru prima oara am constientizat propria mea existenta. Nu e ceva rau chiar daca simt ca m-am pierdut..cred ca e cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat.

Bere? Dimineata?

       Ok, asta vine asa ca si o surprindere din partea mea..nu..de fapt ca si ceva de neconceput pt mintea mea ingusta. Cum naiba, puteti unii sa beti bere dimineata? Adica asa, sigur pe stomacul gol. Am fost acum cateva zile la o cafenea..10 dimineata..un frig afara, de au inghetat blugii pe mine si incercam sa ma incalzesc cu cafeaua fierbinte cu lapte..ma gandeam daca era mai bine sa comand un ceai, cand ma uit la masa din fata mea si 2 indivizi, unul rosu la fata (pe ala il cred ca era obisnuit sa bea asa la ore matinale) si inca unul, alb la piele, un par din ala rar, dar tuns ff scurt aproape de chelie, cu ochelari si ochi din aia, cum sa explic, parca fara gene..la costum imbracat, cica citea ziarul..stiti voi, din ala care atunci cand se uita la un copil, aveti impresia ca ar putea fi pedofil, aveau bere in fata si pareau ca se relaxeaza. Probabil ca nu as fi sesizat berile si felul cum pur si simplu doar stateau, fara sa isi vorbeasca..asa..planton..daca nu as fi observat ca individul gras si alb cu ochelari, se uita cu coada ochiului catre masa mea, ascultand subtil discutia ce o aveam eu cu o prietena. A treia oara, cand am vazut ca intoarce putin capul, parca sa auda mai bine, am vrut sa ma ridic si sa il intreb daca ii face placere conversatia, dar ma razgandisem nici nu mai stiu din ce motiv...EEE, atunci mi s-a pus pata pe berea la 10 dimineata. aaaa, da..stati ca de fapt era duminica dimineata..s-a intamplat ieri...Deci recapitulare..duminica dimineata, cafenea cunoscuta, chelios cu ochi de pedofil, bere in fata si tras cu urechea la conversatia mea...Sigur v-ar fi deranjat si pe voi si acum voi ce parere ati avea de unul ca asta?

Sex in 3. Momente ciudate

        Aud uneori in stanga, dreapta diverse discutii si incerc sa ciulesc urechile chiar daca nu ma privesc sau chiar daca cei ce le poarta sunt persoane total straine. Dar in mijloacele de transport in comun sau pe un scaun intr-o sala de asteptare, chiar nu am nimic mai interesant de facut, mai ales daca mi-am uitat castile acasa. De exemplu, nu demult am "asistat" la o discutie care chiar mi-a dat de gandit. Deci, se facea ca o tipa ii povestea alteia ceva de "sex in 3". Woooowww, urechile mele ca niste antenute finute, s-au pus pe treaba. Din pacate nu am prins mult din discutie pt ca venise randul meu sa merg la ghiseul la care asteptam. Tot ce am prins din zbor a fost: "si m-am ridicat cand am terminat si am dat sa plec"...Ok... nu stiu voi, dar mie chiar mi-a dat de gandit chestia asta. Mi-am pus imaginatia in miscare si am inceput sa creez o piesa in mintea mea.
       Acum imaginati-va intr-o situatie similara. Operatiunea "sex in 3", e pe terminate. Eu am o problema aici. Deci ma aflu acolo, ok? Cand imi dau seama ca s-a terminat????? Adica sunt totusi cel putin 3 persoane implicate in aceasta operatiune. Care pe care termina? Se asteapta dupa fiecare? Oare trebuie sa termine toti in aproximativ acelasi timp? Eu simt ca am cam terminat :), ce fac???? Ma anunt? "Hmm, oki..deci eu m-am/am terminat...voi vad ca mai  continuati. Mai aveti nevoie de mine?..oook, vad ca va descurcati si fara mine"  Dupa care, eu as intra putin in panica. "HMM, eu de ce am terminat asa repede?? Ei/ele de ce mai rezista??? Wwooow, se intampla ceva ciudat acolo! Al cui e piciorul ala??? Au trecut cateva ore, la naiba!!!! M-am grabit? Trebuia sa ma mai abtin? Oare ce o sa spuna despre mine? Ooo, oare eu nu sunt cal de cursa lunga??? Oare o sa-si dea seama ca m-am retras? Merg pana la baie si cand ma intorc, daca spun ceva, ma bag iar! Ma imbrac acum, sau dupa ce ma intorc de la baie? hhhhhhhhhh, termina si ei/ele :)...ok, wtf wtf??? nu-mi gasesc hainele". Deci, toate lumea a terminat. Se aprinde becul. Asta chiar ca e o situatie putin ciudata. Se tace. Sa spun eu ceva? "Frumos apartament, acum ca il vad la lumina. In ce zona suntem? Aaaa, da? Locuiesti doar tu aici? Misto, ar fi fost cam ciudat sa intre cineva peste noi :))"..Nimeni nu rade. hei la naiba, incercam sa destind atmosfera, avand in vedere ca ne-am cunoscut in seara asta!!! Ne imbracam incet si iar ma trezesc vorbind: "Tu in ce zona stai? Daaa?!?! Hmm... vrei sa impartim un taxi pana la intersesctia aia....? Esti cu masina??? ooook, pai o sa merg atunci sing cu taxi...e bine si asa". Mintea mea in gandul ei, impreuna cu piticul de servici, incerca sa faca conexiunile de rigoare, astfel incat sa ma pun in miscare si sa ies de acolo!  "Mi-a parut bine :), a fost ceva interesant pt mine :). Pentru voi? Aaaaa, voi ati mai facut asta?? Tot impreuna???? Va cunoasteti?????? Sunteti un cuplu??????? Acum inteleg tu de ce stiai unde e intrerupatorul!"
        Acum chiar ma simt aiurea. M-au folosit cu acordul meu!!!!! Nemernicele!!!! OMG!!!! Si eu care credeam, ca sunt in stare sa ma imparta numai sa ma aiba!!!!! Well..macar m-am simtit bine. Si banuiala mea este ca ele s-au simtit si mai bine, nu neaparat datorita participarii mele!
        Va imaginati momentul ala stupid si stanjenitor, in care nu prea stiti ce sa spuneti? Sunteti la usa, gata incaltati si imbracati sa iesiti si ceva parca va sugereaza sa mai spuneti ceva, dar pauza aia de 20 de secunde de tacere, va impiedica. "ok, so..take care! poate ne mai vedem, auzim". wtf??? ce tot spun?? Hai, misca-ti picioarele si iesi!!!!!
        Morala??? Nu exista! Daca voi face vreodata sex in 3, voi incerca sa rezist cat mai mult si voi intreba din start daca sunt un cuplu.
        Si toate astea mi s-au derulat in cap in timp ce stateam la ghiseu si femeia de acolo ma intreba obsesiv: "Doriti sa va expediem raspunsul prin mail sau prin posta??"