50 de bani

          Am trecut in seara asta pe la un mini-supermarket, sa-mi fac si eu niste cumparaturi ca tot omu'...mi se facuse pofta de ceva fructe de "calitatea I", stiti voi, din alea aduse de pe la turci, m-am invartit si m-am coit printre raioane si am rezultat in cos cu niste portocale si cam atat...M-am indreptat spre casa, sa achit...ca deh, "calitatea I" costa, nu gluma (apropo, am aruncat portocalele respective, erau ca dracu'..ma gandeam sa ma intorc si sa le arunc acolo in mini-supermarket). Stand la coada la casa, gandindu-ma la ale mele, aud o voce stridenta care ma scoate din "apele mele" si imi ridic privirea...tanti de la casa, care purta  un ecuson "sunt aici sa zambesc pt dumneavoastra" sau ceva de genul, ma rog, se rotzaia la un copil ca i-a batut cele 2 pungi de stiu eu ce si el i-a dat cu 50 de bani mai putin..copilul, educat se pare, s-a intors si a pus una dintre pungi inapoi pe pult, cum nu avea totalul de bani necesari. Tanti s-a enervat si mai tare, acum ATENTIE "acum ma pui sa chem sa deschida casa de marcat ca sa iti sterg tie ce-ai cumparat" si etc etc etc...50 de bani dragii mei, in conditiile in care numai eu las "ciubuc", 20-30-40-50-60 de bani la fiecare cumparatura...m-am scotocit repede in buzunar si i-am dat copilului 50 de bani sa-si achite "restanta". 50 de bani!!!!!!!!!!!!!! un copil!!!!!!!!! Am ramas fara absolut nici o replica. Da, as fi putut sa ii scot ochii lu' tanti "sunt aici sa va zambesc" si sa ii spun, pai ne tineti pe toti la coada pt 50 de bani?????? sau chiar tb sa tipati la saracul copil?? sa ii tineti morala tipic romaneasca de 2 bani??/?? Needucata..pentru 50 de bani. Am ajuns la rand, am platit si mi-am luat cei 40 de bani ca si rest incet si i-am pus in buzunar. Nu voi mai lasa niciodata "ciubuc" la supermarket-ul acela. Si asta din cauza lipsei de profesionalism din partea angajatilor si pt calitatea scazuta a produselor.

Fara titlu

     Sunt o persoana egoista. Este o observatie sau un fapt, fiecare o ia cum vrea. Spun sau simt lucruri pentru ca stiu ca ar "trebui" sa le simt. Parca fac si spun totul din inertie. Cate din lucrurile pe care le faceti, le faceti pentru ca simtiti? Pai eu cred ca le pot numara pe degete pe cele care le-am facut sincer. Nu ma ascund dupa deget, imi recunosc egoismul. Dau dovada de el in fiecare zi si totusi parca tot din inertie neg acest fapt cand mi se atrage "atentia". Cel mai des raspuns este "asa sunt eu".
    Suntem "construiti" sa facem fata mai usor sau mai greu la tot ce ne afecteaza la orice nivel..dar nimic nu ne pregateste sa facem fata schimbarilor ce apar la nivelul constiintei. Ma roade in fiecare zi. Imi spune in fiecare zi "minti...". Atunci intervine o auto analiza. De ce fac ce fac, de ce nu fac altfel, cum ar trebui sa fac....Ce sa spun cand lucrurile nu mai merg bine? Mai bine, adica cum as vrea eu, pentru ca in aparenta totul e cum ar trebui sa fie, am tot ce este necesar.  Ce fac cand ma pierd. cand nu ma mai recunosc, cand realitatea mea incearca sa iasa la suprafata?
    Toti avem aceeasi problema. Toti ne pierdem. Cati recunoasteti lucrul acesta? Cati recunoasteti ca ati vrea ca lucrurile sa stea altfel? Cati aveti curajul sa spuneti ca vreti altceva? Cati stiti ce vreti?
    Stiti care e cea mai comuna "solutie"? Daca e sa faceti un sondaj printre cei "nemultumiti", aproape toti vor raspunde astfel: "as vrea sa plec..macar un timp". Iar replica voastra va fi: "daca fugi nu rezolvi nimic..trebuie sa faci fatza". Hmmmm....Aici gresim cu totii...nimeni nu fuge. Atunci cand vrem sa gasim adevarata noastra problema aplicam auto analiza si in acest caz, este o nevoie disperata de obiectivitate, obiectivitate pe care nu o vom avea acolo unde cunoastem tot ce se afla in jurul nostru, unde stim cum gandesc cei din jur, unde toti din jur ne interpreteaza prin prisma anilor in care ne-au observat.
    Si schimbarile astea a nu se interpreta ca fiind depresie (desi se spune ca e o "boala" comuna). Oameni buni, nu este depresie, este o schimbare. Si sincer ma sperie, dar ma sperie si mai tare gandul cum ar fi fost daca nu ar fi intervenit schimbarile astea. Acum, pentru prima oara dupa mult timp, chiar daca nu stiu ce, stiu ca trebuie sa caut sau sa fac ceva. Pentru prima oara am constientizat propria mea existenta. Nu e ceva rau chiar daca simt ca m-am pierdut..cred ca e cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat.

....

 I am alive.

Bere? Dimineata?

       Ok, asta vine asa ca si o surprindere din partea mea..nu..de fapt ca si ceva de neconceput pt mintea mea ingusta. Cum naiba, puteti unii sa beti bere dimineata? Adica asa, sigur pe stomacul gol. Am fost acum cateva zile la o cafenea..10 dimineata..un frig afara, de au inghetat blugii pe mine si incercam sa ma incalzesc cu cafeaua fierbinte cu lapte..ma gandeam daca era mai bine sa comand un ceai, cand ma uit la masa din fata mea si 2 indivizi, unul rosu la fata (pe ala il cred ca era obisnuit sa bea asa la ore matinale) si inca unul, alb la piele, un par din ala rar, dar tuns ff scurt aproape de chelie, cu ochelari si ochi din aia, cum sa explic, parca fara gene..la costum imbracat, cica citea ziarul..stiti voi, din ala care atunci cand se uita la un copil, aveti impresia ca ar putea fi pedofil, aveau bere in fata si pareau ca se relaxeaza. Probabil ca nu as fi sesizat berile si felul cum pur si simplu doar stateau, fara sa isi vorbeasca..asa..planton..daca nu as fi observat ca individul gras si alb cu ochelari, se uita cu coada ochiului catre masa mea, ascultand subtil discutia ce o aveam eu cu o prietena. A treia oara, cand am vazut ca intoarce putin capul, parca sa auda mai bine, am vrut sa ma ridic si sa il intreb daca ii face placere conversatia, dar ma razgandisem nici nu mai stiu din ce motiv...EEE, atunci mi s-a pus pata pe berea la 10 dimineata. aaaa, da..stati ca de fapt era duminica dimineata..s-a intamplat ieri...Deci recapitulare..duminica dimineata, cafenea cunoscuta, chelios cu ochi de pedofil, bere in fata si tras cu urechea la conversatia mea...Sigur v-ar fi deranjat si pe voi si acum voi ce parere ati avea de unul ca asta?